În vizită la memorialul victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet

În vizită la memorialul victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet

E pentru a doua oară când vizitez “Memorialul victimelor Comunismului și al Rezistenței” de la Sighet, de data asta împreună cu Anca, însa și acum ca și prima dată când l-am vizitat cu niște prieteni, odată pătruns acolo m-au încercat niște sentimente greu de descris. Mă revoltam în mine cu fiecare pas pe care-l parcurgeam în interiorul acestei închisori, era o revoltă conștientă privind indolența generației de azi, comparativ cu dăruirea acelor eroi încarcerați în acea închisoare, mulți dintre ei murind acolo. Acei oameni au înțeles ca se pot împotrivi unui sistem corupt, unui sistem murdar care-i dezavantajează și se comportă abuziv cu ei.

Impotrivirea aceasta nu a fost doar de fațadă la colț de stradă cu vecinul acela nemulțumit mereu de toate și de toți dar care nu face nimic pentru a schimba situația. Impotrivirea lor a însemnat asumare și acțiune, a trece la fapte și a înfrunta sistemul corupt chiar cu prețul vieții. Au înțeles că pentru a schimba lucrurile trebuie să faci mai mult decât să te plângi și pentru a reuși e nevoie de jertfă și trebuie plătit un preț. Acei oameni au murit multi dintre ei iar altii au fost persecutați în moduri la care e greu și să te gândești sau să le citești dar să le mai și experimentezi, pentru ca noi azi să fim liberi, să putem să ne exprimăm liber, să avem drepturi și multe alte avantaje de care de cele mai multe ori ne batem joc sau le tratăm ușor, uitând că ei și-au pierdut viața pe nedrept pentru aceste drepturi. România de azi are nevoie de oameni care să se lupte cu sistemul, are nevoie de oameni integrii care să lupte pentru dreptate chiar cu riscul să își piardă libertatea sau viața.

În cele ce urmează o să vă prezint câteva detalii cu caracter istoric despre memorial:

Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun. În timpul primului și celui de-al doilea război mondial, a fost folosită și pentru încarcerarea deținuților politici, fie că erau revoluționari polonezi, preoți din bisericile naționale, ori dezertori din armata maghiară. Începând cu 6 martie 1945, când a fost instaurată guvernarea Petru Groza, şi până în decembrie 1989 în România au funcţionat 230 de centre de detenţie, lagăre de muncă forţată, centre de deportare şi centre de anchetare a securităţii, în multe dintre localităţile cu astfel de centre identificându-se şi gropi comune. Cele mai multe centre de deportare erau situate în sud-estul României unde se lucra la Canalul Dunăre – Marea Neagră, un proiect ce data încă de la începutul secolului trecut, iniţiat apoi de Stalin – adeptul comunismului rigid de tip marxist – leninist, după conflictul început cu Tito – adeptul unul comunism de tip naţional. În acest context, după anul 1945, prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni, dintre care o parte trăiesc și azi la Sighet.

În zilele de 5 şi 6 mai 1950 au fost aduşi la penintenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni) , unii dintre ei fiind condamnaţi la pedepse grele, alţii nici macar judecaţi. Majoritatea aveau peste 60 de ani. În octombrie – noiembrie 1950 au fost transportați la Sighet și 45-50 de episcope și preoți greco-catolici și romano-catolici. Penintenciarul era considerat ”unitate de muncă speciala”, cunoscută sub numele de ”colonia Dunărea”, dar era în realitate un loc de exterminare pentru elitele țării și în același timp un loc sigur de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puțin de doi kilometri.

 Imagine din celula lui Iuliu Maniu.

Deținuți erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele fără încălzire. Umilința și batjocura făceau parte din programul de exterminare.

Cortegiul Sacrificaților, grup statuar din bronz realizat de sculptorul Aurel I. Vlad și amplasat în curtea interioară a fostei închisori.

În 1955 ca urmare a Convenției de la Geneva și a admiterii României comuniste (RPR) în ONU, a avut loc o grațiere. Parte din deținuții politici din închisorile românești au fost eliberați, parte transferați în alte locuri, inclusiv la domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deținuți 54 muriseră.

Mai jos aveți o listă cu personalități care au murit în închisoarea de la Sighet:

  • Constantin Argetoianu – medic, licențiat în drept și litere.
  • Sebastian Bornemisa – filozof, ziarist, primar al Clujului, ministru sub-secretar de stat
  • Constantin I.C. Brătianu – inginer, deputat, fost ministru.
  • Gheorghe I. Brătianu – licențiat în drept și în litere, doctor în filosofie, profesor universitar, fost ministru.
  • Dumitru Burilleanu – fost guvernator al Băncii Naționale.
  • Ion Cămărășescu – licențiat în drept (la Paris), fost ministru și deputat.
  • Tit-Liviu Chinezu – episcop greco-catolic, profesor de filosofie.
  • Ion Șerban Christu – doctor în drept, fost ministru.
  • Henri Cihoski – general de Corp de Armată, fost senator de drept.
  • Daniel Ciugureanu – fruntaș basarabean, unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România, doctor în medicină, deputat în Sfatul Țării, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Democratice Moldovenești la momentul Unirii din 27 Martie 1918, ministru de stat în 4 guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare, diplomat la Conferința de Pace de la Paris.
  • Tancred Constantinescu – inginer, fost ministru.
  • Grigore Dumitrescu – profesor de drept roman, deputat, guvernator al Băncii Naționale.
  • Anton Durcovici – episcop catolic de Iași.
  • Traian Valeriu Frențiu – episcop greco-catolic de Lugoj și Oradea, mitropolit supleant de Blaj.
  • Grigore Georgescu – amiral.
  • Stan Ghițescu – fost deputat, senator și ministru, vicepreședinte al Camerei Deputaților.
  • Alexandru Glatz – general de divizie, fost secretar de stat.
  • Ion Gruia – licențiat în drept, professor, fost ministru.
  • Ioan Ilcuș – general, șef de Stat Major, fost ministru.
  • Alexandru Lapedatu – licențiat în istorie (specialist în istoria evului mediu) și geografie, profesor, fost președinte al Academiei Române, fost ministru.
  • Ion I. Lapedatu – specialist în finanțe, licențiat la Budapesta, profesor la Academia de Comerț din Cluj, fost deputat, senator, ministru și guvernator al Băncii Naționale a României, membru de onoare al Academiei Române.
  • Ion Macovei – inginer, director general al Căilor Ferate, fost ministru.
  • Augustin Maghiar – canonic greco-catolic, vicar general al Episcopiei de Oradea.
  • Iuliu Maniu – doctor în drept, președintele P.N.R. și ulterior al P.N.Ț., fost ministru
  • Mihail Manoilescu – inginer, profesor de economie la Școala Politehnică din București, fost ministru, deputat și senator, fost guvernator al Băncii Naționale.
  • Ion Manolescu-Strunga – doctor în economie, fost ministru.
  • Nicolae Mareș – inginer, fost ministru.
  • Mihail Măgureanu – fost subsecretar de stat.
  • Tiberiu Moșoiu – doctor în drept, profesor de drept roman la Facultatea de Drept din Cluj, fost subsecretar de stat, fost guvernator al Băncii Naționale.
  • Dumitru Munteanu-Râmnic – licențiat în istorie, fost deputat. senator și subsecretar de stat.
  • Nicolae Păiș – contraamiral, fost adjutant regal, șef de Stat Major la Marină, subsecretar de stat.
  • Ion Pelivan – licențiat în drept și teologie, profesor universitar, fost ministru, fost deputat.
  • Doru Popovici – fost ministru secretar de stat.
  • Albert Popovici-Tașcă – doctor în drept, fost deputat, fost subsecretar de stat.
  • Radu Portocală – avocat, decan pe viață al Baroului din Brăila, fost deputat, fost ministru secretar de stat
  • Virgil Potârcă – licențiat în drept, fost deputat, senator, subsecretar de stat și ministru.
  • Mihail I. Racoviță – general de Corp de Armată, fost ministru.
  • Ion Rășcanu – general de Corp de Armată, fost deputat și senator, fost ministru, fost primar al Bucureștiului.
  • Radu Roșculeț – licențiat în drept, fost prefect, deputat, ministru.
  • Nicolae Samsonovici – general de divizie, fost șef de Statului Major General și fost ministru.
  • Ion Sandu – subsecretar de stat.
  • Constantin Simian – doctor în drept, fost deputat, fost vicepreședinte al Camerei Deputaților.
  • Ioan Suciu – episcop greco-catolic de Oradea, administrator apostolic al Mitropoliei din Blaj.
  • Gheorghe Tașcă – licențiat în drept, doctor în economie, profesor de economie la Academia Comercială din București, fost deputat și ministru.
  • Constantin Tătăranu – fost și guvernator al Băncii Naționale a României.
  • Gheorghe Vasiliu – general de aviație, fost ministru subsecretar de stat.
  • Aurel Vlad – doctor în drept, fost deputat și ministru.

În 1977 închisoarea a fost dezafectată și a intrat într-un proces de degradare. Fundația Academica Civică a preluat ruina fostei închisori în 1995 și au transformat-o în Memorial.

La final câteva imagini reprezentative din închisoare, în ultima imagine e tabloul Regelui Mihai cu o inscripție sugestivă ”Monarhia salvează România”. Așa o fi? (lăsați în comentariu părerea voastră)

Mai multe imagini găsiți pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/isaharusblog.ro/

Share

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.